Succesiunea ecologică este un proces de schimbare a ecosistemelor care afectează structura speciei în timp.
1. Fiecare comunitate creează condiții care permit ulterior comunităților următoare să se adapteze la un habitat.
2. Treptat, descompunerea biomasei contribuie la formarea solului.
3. Când se formează un sol matur și devine disponibilă suficientă cantitate de nutrienți, comunitatea culminantă (ecosistem stabil, de exemplu, o pădure).
4. O comunitate culminantă v-a persista într-o anumită locație până când vor apărea tulburări noi.
Consorțiile de microbiom sunt o parte importantă a acestui proces.
- În solurile agricole care sunt tăiate regulat, greutatea ciupercilor este mai mică decât cea a bacteriilor (care tolerează mai bine tulburările).
- În zonele cu pășuni, există în jur o distribuție egală a bacteriilor și ciupercilor.
- Greutatea ciupercilor prezente în solurile forestiere este mult mai mare decât greutatea bacteriilor.
Intensificarea agricolă a dus la practici care pot reduce carbonul organic din sol (SOC) și modifică ciclul natural al nutrienților din sol. Adaptarea practicilor agricole regenerative poate ajuta, astfel, la evitarea perturbărilor solului și lasă loc proceselor naturale de formare a solului.
În urma etapelor succesiunii secundare, miezurile de sol demonstrează dezvoltarea unui strat de gunoi și humus pe sol nisipos în regenerarea pădurii boreale după curățarea agriculturii.